Profilaxia lordozei

Metoda de tratament a lordozei .

Programul Williams 

Exercitii terapeutice 

 Din decubit dorsal, se flectează şi se extind genunchii.

Din decubit dorsal,se trage cu mâinile un genunchi la piept, încercând atingerea lui cu fruntea, se procedează apoi la fel cu celălalt genunchi.

Idem cu Ex 2, doar concomitent cu ambii genunchi.

Din decubit dorsal ,cu mâinile sub cap, se trage un genunchi la piept cât mai mult apoi celălalt, apoi ambii concomitent.

Din decubit dorsal,cu braţele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectaţi la 90⁰, tălpile pe pat; se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii, se saltă uşor sacrul de pe pat; se revine apoi şi se repetă.

În şezând pe un scaun, cu genunchii mult îndepărtaţi. Se apleacă cu mâinile înainte, astfel încât să atingă solul de sub scaun; se menţine această aplecare 4-5 secunde, se revine, apoi se repetă.

Din decubit dorsal ,genunchii flectaţi, tălpile pe sol; se apleacă ambii genunchi spre dreapta, apoi spre stânga până ating solul.

Din decubit dorsal , călcâiul drept se aşază pe genunchiul stâng, se execută o abducţie cât mai internă a şoldului drept, până se atinge cu gamb dreaptă patul, apoi se inversează.

Din decubit dorsal ,se ridică alternativ câte un membru inferior cât mai sus cu genunchiul .

În ortostatism: Genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul scaunului, spatele perfect drept, călcâiele rămânând pe sol.

Din decubit dorsal, se execută bicicleta, cu pelvisul mult basculat înainte.

Cauze , simptomele si diagnosticare ale lordozei

Cauzele 

Cauzele lordozei sunt următorii factori: 

· traume și leziuni a coloanei vertebrale;

· platfusul;

· insuficiență de vitamine, minerale, microelemente;

· obezitate;

· creștere rapidă în copilărie și adolescență;

· dezechilibru muscular.

Simptomele lordozei: 

extindere a capului și a umerilor înainte;

burtă bombată

piept plat

genunchii desfăcuți în părți diferite

mobilitate limitată a spatelui

dureri de spate

tulburări metabolice

oboseală cronică

oboseală rapidă

Pentru a determina modul de tratament a lordozei, se efectuează următoarele manipulări: 

radiografie a coloanei vertebrale în proiecții frontale și laterale

examinare de către medicul-ortoped, chirurg, neurolog

tomografie computerizată a coloanei vertebrale.

Lordoza

Lordoza reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu concavitatea indreptata posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice.

Evolutie

Pana la un anumit grad, lordozele din zona cervicala si lombara sunt fiziologice, adica normale. Este greu insa de precizat care este limita dintre normal si patologic in cazul lordozelor. Cea mai des intalnita lordoza este in regiunea lombara sau toraco-lombara ea avand mai multe forme clinice:

• Lordoza statica (de obicei profesionala) este deosebit de suparatoare (displezie luxanta a ambelor solduri, coxalgie) Se poate intalni si la femeile care obisnuiesc sa poarte tocuri foarte inalte permanent sau la cifotici.
•  Lordoza dinamica apare ca rezultat al dezechilibrului dintre flexorii si extensorii trunchiului
• Lordoza fixa apare la adolescenti (lordoza dureroasa a adolescentilor) sau dezechilibrelor sacrococcigiene prin alunecari ale vertebrelor.
• Lordoza apare mai frecvent la femei, in special la cele care poarta tocuri inalte si dupa nastere datorita atoniei musculare abdominale, dar si la inotatoare, gravide, persoane mai grase si la balerine din cauza mersului pe varfuri.
• Cu timpul hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor spinoase la care se vor produce leziuni de uzura. Dupa Vadervael, statul la verticala accentueaza curburile fiziologice ale coloanei, scurtand spinalii, ei fiind muschii care lordozeaza si nu greutatea corpului si slabiciunea axtensorilor. Lordoza este la originea tuturor devierilor de coloana vertebrala deoarece omul prin ridicarea sa la verticala, de la pozitia de patruped si prin miscarea membrelor, pornind de la o amplitudine medie, nu face altceva decat sa accentueze lordozele fiziologice. Durerea este un simptom frecvent, datorita instalarii contracturilor sau a atrofiilor musculare si redorilor articulare.

Patologia coloanei vertebrale

Patologia  coloanei vertebrale

Coloana vertebrala are o curbura fiologica normala : in zona cervicala si in zona lombara exista un grad fiziologic de lordoza (fig. 1  si 3) iar in zona toracala exista un grad fiziologic de cifoza (fig. 2). Modificarile patologice de ax ale coloanei vertebrale - exagerarea curburii fiziologice sau aparitia unor curburi in afara celor fiziologice - reprezinta afectiuni ale coloanei vertebrale.

• Cifoza (fig. 2) este deviatia coloanei vertebrale in planul vertical. Cifoza se manifesta prin curbarea accentuata a coloanei, spre in fata, in regiunea toracica, provocand cocoasa. Cifoza poate fi compensata printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru refacerea echilibrului coloanei.
• Lordoza (fig. 3) este o modificare a curburii fiziologice a coloanei vertebrale in zona lombara. Lordoza se manifesta prin accentuarea curburii, spre in fata.
• Scolioza (fig. 4) se manifesta prin aparitia unor curburi ale coloanei vertebrale, mai ales in regiunea lombara, in plan frontal, coloana luand forma literei "C", urmata de multe ori de o modificare compensatorie care apare in zona invecinata, coloana vertebrala fiind in forma literei "S". Aceasta deformare "S" vizibila din spate, poate fi orientata spre dreapta sau spre stanga, in functie de greselile de pozitie ale coloanei.
• Netratate, cifoza, scolioza si lordoza duc la aparitia unui aspect inestetic al spatelui dar mai ales la aparitia durerilor de spate.

Muschii coloanei vertebrale

Muschii coloanei vertebrale

Miscarile coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de muschi, care se insera fie pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt unii muschi ai gatului si muschii abdominali.

Muschii gatului: muschiul sternocleidomastoidian; muschii scaleni; muschiul drept anterior al capului; micul drept anterior al capului; lungul gatului; (pielosul gatului; splenius al gatului si al capului; fasciculul superior al marelui trapez)

Muschii abdomenului: marele drept al abdomenului; marele oblic al abdomenului; micul oblic al abdomenului; transversul abdomenului; muschii lomboiliaci (patratul lombelor, psoasul iliac).

Muschii posteriori ai trunchiului: muschiul trapez; muschiul marele dorsal; romboidul; unghiularul; micul dintat posterosuperior; micul dintat posteroinferior; muschii cefei (splenius, marele complex, micul complex, transversul gatului, marele si micul drept posterior ai gatului, marele si micul oblic posterior ai gatului); muschii spinali, se gasesc in santurile vertebrale formate din apofizele spinoase si coaste (muschii sacrospinali, paravertebrali) sunt in numar de trei: iliocostalul, lungul dorsal si spinotransversalul; muschii intertransversali si muschii interspinosi.

Coloana vertebrală

Coloana vertebrală este constituită din 34 de vertebre care diferă ca formă, mărime și număr, pe regiuni:

regiunea cervicală - din 7 vertebre (primele două se numesc atlas și axis datorita funcției de susținere pe care le îndeplinesc)
regiunea toracică - din 12 vertebre
regiunea lombară - din 5 vertebre
regiunea sacrală - din 5 vertebre sudate (sacrum)
regiunea coccigiană - din 4/5 vertebre reduse (coccis).

Coloana vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos si a aparatului locomotor, implicit. Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiesc corpul uman. Este axul central al structurii noastre fizice. In consecinta, starea sa se va reflecta asupra intregii noastre fiintei.

Dimensiuni: Lungimea coloanei vertebrale este in medie de 73 cm la barbat si 63 cm la femeie, reprezentand astfel 40% din lungimea totala a corpului. Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11 cm. De aici merge descrescand atat in jos, cat si in sus. Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descreste atat in sus cat si in jos.

Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua parti inchid intre ele canalul vertebral.

Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, in mod normal, dintr-un numar fix de vertebre. Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofunctionale legate de indeplinirea celor doua functii importante ale coloanei vertebrale umane: functia de a suporta greutatea capului, trunchiului si a membrelor superioare si functia de a asigura o mobilitate suficienta.

Statica coloanei vertebrale
Coloana vertebrala se poate compara cu un catarg a carui pozitie corecta depinde de intinderea paramelor. O deficienta a paramelor poate sa constituie o cauza a devierii sau frangerii catargului.
statica coloanei vertebrale

In ortostatism si in repaus coloana vertebrala are o directie verticala si o forma usor sinuoasa mai ales in plan sagital. Curburile atenueaza socurile si favorizeaza mentinerea echilibrului coloanei pe bazin, usurand deci eforturile centurii musculare a coloanei.

Aceasta atitudine si aceasta forma se mentin datorita jocului tonicitatii musculare, elasticitatii ligamentelor si discurilor, precum si datorita imbinarii anatomice a celor 24 de segmente osoase din care este compusa coloana vertebrala, segmente care isi adapteaza unul altuia diferitele suprafete articulare.